Mai exista speranta!

Timp de patru ani am cunoscut in profunzime sentimentul de furie si frustrare si dorinta de blestem.

Cand am inceput sa ma resemnez cu balbaieli ca:

•  "deaaa", "pai sa-l intreb pe sefu’",
•  "pai numai atata vreti..?",
•  "pai mai bine sunati-ma si va rezolv io ca aicea e aglomerat cu lucruri serioase",
•  "pai incercati mai tarziu ca acuma baietii e ocupati",
•  "pai la noi cam dureaza ca suntem aglomerati",
•  "pai azi baietii e la pescuit cu sefu",

si sa-mi duc mai departea crucea de soferita disperata, am auzit cu uimire :
"Buna ziua, cu ce va putem ajuta astazi?... La revedere! Poftiti numarul nostru de la service, speram sa va ajutam si pe viitor intr-un timp optim."

Prima data a fost de nevoie si din intamplare, dar pe viitor o sa traversez Bucurestiul de fiecare data cand am ceva de rezolvat pentru "Bubulina mea draguta". La Siera merita!

Adina Zeveleanu